Eu m-am născut în 1995, dar… – Flavius Avramescu

Eu m-am născut în ’95! Nimic special până aici, însă pentru acest lucru trebuie să spun un Mulțumesc! Da, mulțumesc lui Dumnezeu pentru acel an în care mama mea a decis să spună: îl nasc! Chiar dacă ultimele cuvinte pe care mama le-a auzit au fost din partea doctorului și anume o pierdem!, mama nu a renunțat. După un timp, m-a putut ține în brațe și m-a iubit până acum și continuă să o facă.

Personal, timp de o săptămână m-am simțit foarte rău (până acum două zile). Am fost acasă și m-am întors în orașul universitar unde studiez, chiar dacă sănătatea nu era tocmai bună. Trebuia să fiu aici, dar mama mă tot întreba cum mă simt, tata deasemenea. Ai mâncat? Ți-ai luat vitaminele? Cum te simți? – sunt întrebările care mi le-au repetat. De ce? Pentru că le-a păsat. Am părinți care mă iubesc, o mamă (femeie) și un tată (bărbat), care nu pot fi înlocuiți. Și acum, după ce le-am repetat că sunt mai bine și că mi-am revenit, tot mă întreabă atât ei, cât și bunica dacă sunt bine că ei se roagă pentru mine… Ce minunat!

Însă nu aceste lucruri am vrut neapărat să le scriu, ci despre anul 1995. Anul în care Dumnezeu m-a chemat în lume ca să cresc și să fac diferența în bine. Dar eu sunt un caz minunat! Eu m-am născut.

Fac parte din cei aprox. 32% copii care s-au născut restul…nu au văzut lumina zilei. 68% dintre femeile care au fost însărcinate în 1995 au avortat. Această statistică este una subraportată deoarece clinicile sau cabinetele private au declarat doar parțial sau deloc avorturile care s-au petrecut între cei 4 pereți care au văzut și auzit multe crime. Nu pot să pun cuvântul crime între ghilimele pentru că susțin: avortul este crimă! Și din păcate, România este pe locurile fruntașe la aceasta…

Ce vreau să îți spun? Tu trebuie să fi o voce! Noi trebuie să fim o voce a celor care nu au avut dreptul la replică. Vocea celor care nu au putut rosti cuvântul mama sau tata. O voce pentru cei care nu au avut șansa să tragă aer în piept și să alerge prin parcuri. O voce pentru cei care nu au ajuns la nivelul la care trebuiau să fie. (am scris un articol cu puțin timp în urmă despre acest aspect…) – citește aici

Te invit și pe tine sâmbătă, 25 martie 2017, să iei parte la Marșul pentru viață organizat în orașele din România. Eu voi fi în Timișoara pentru că îmi pasă. Nu sta acasă nepăsător!

Statistică preluată de pe provitabucuresti.ro

Distribuie mai departe:


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.