Lasă-mă să vorbesc cu tine, mami!
Astăzi, în stația de tramvai, iar mai apoi în timp ce mergeam spre casă, mi-a fost dat să văd ceva ce mi-a rupt inima. În timpul acestui episod mi-a venit gândul că trebuie să vă scriu și vouă, cititorilor.
Afară ploua foarte mărunt, iar lângă mine, pe obrazul unei fetițe de 6-7 ani a picurat o lacrimă. Suferea foarte mult din cauza tehnologiei. Nu era singură fizic, dar se simțea singură. Cu voce gata să pornească în hohot de plâns a spus mamei sale, care vorbea la telefon: Mami, de ce nu vorbești cu mine? Toată ziua vorbești doar la telefon și cu mine deloc. Din pricina rușinii fată de cei din jur, mama îi șterge lacrima de pe obraz și îi răspunde: Cum să nu vorbească mami cu tine?! Mai trebuie să vorbesc și la telefon, dar eu vorbesc și cu tine. S-a văzut pentru o perioadă că a fost puțin vinovată de faptul că fetița ei i-a cerut doar să vorbească cu ea…
Această fetiță a prins curaj și a început să o întrebe pe mamă despre orice lucru din jurul nostru, doar pentru a vorbi cu cea care i-a dat viață, iar mama îi răspundea. Se putea citi fericirea pe chipu-i blând de fetiță cu părul bălai.
A sosit tramvaiul! Se pare că am urcat în același tramvai. Acolo, fetița a continuat să-i arate diverse lucruri și dorea să păstreze o comunicare, deși foarte săracă, dar să simtă că i se vorbește. De data aceasta, mama, o aproba și atât. Privirea o avea din nou pe ecranul telefonului pe care începu a scrie un mesaj. Fetița a observat acest lucru și din nou durerea din suflet a ieșit la iveală. Vezi?! Iar nu vorbești cu mine…toată ziua ești cu mâna și cu ochii pe telefon..
Ce am învățat eu din toate acestea? Ca simplu spectator am învățat să prețuiesc mai mult pe cei din jurul meu. Ca viitor părinte, atunci când va fi timpul, să mă ocup de educația copiilor mei atât prin contact direct cu ei, dar și pe genunchi în rugăciune. Ca simplu creștin mi-am dat seama încă o dată cum diavolul vrea să despartă și atacă foarte mult în relațiile din familie.
Cred că ne rămâne un singur lucru de făcut – să ne rugăm. Chiar provoc să ne rugăm fiecare pentru căminul lui, pentru prieteni, familie, soțul/soția cu care ne-a binecuvântat sau ne va binecuvânta Dumnezeu. Doar așa vom reuși să nu mai vedem episoade de acest gen și să vedem doar fericire pe chipul celor care vor fi în jurul nostru,
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare! Părinților, iubiți-vă copiii! Sacrificați timp pentru ei pentru a reuși pe viitor să aveți răsplată aici, pe pământ, dar mai ales în ceruri!
