Zilele trecute citeam undeva ca Din așteptări lungi se nasc binecuvântări mari. Ei bine, nu știu cât de adevărată e afirmația, dar știu că din așteptări încununate cu credincioșie și răbdare se nasc binecuvântări. Iar ceea ce Dumnezeu binecuvintează, rămâne binecuvântat.
Astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința.
(Evrei 6: 15)
Avraam cam pierduse controlul asupra vieții lui. Dumnezeu i-a promis lucruri care nicicum nu ieșeau la socoteala lui. Cu o soție stearpă, Dumnezeu îi promite copii. Mereu pe drumuri, Dumnezeu îi promite o țară. Erau ultimele clipe ale apusului, când Dumnezeu stătea de vorbă cu Avraam. Îi descoperă o parte din planul Lui, dar Avraam nicicum nu înțelege. Și Dumnezeu îi spune: Avrame, nu te teme! Eu sunt scutul tău, și răsplata ta cea foarte mare.. Avraam îi răspunde: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii. și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc. Dumnezeu îi mai spune: Uită-te la cer și numără stelele, dacă poți să le numeri. Așa va fi sămânța ta., iar Avraam a crezut pe Domnul” (Genesa 15)
Credeți că în inima lui Avraam nu se ascundea teamă, deznădejde, sau chiar răzvrătire? De ce Dumnezeu i-ar mai fi spus Nu te teme!?! De cele mai multe ori nu e foarte ușor să mergi cu Dumnezeu. Dar indiferent de circumstanțe, noi trebuie să înțelegem odată că e neapărat să avem încredere în El.
Este oare mâna Domnului prea scurtă? Nu știu făgăduința care ți-a fost făcută de Dumnezeu, dar știu că ce promite, înfăptuiește! Poți să fii nesigur cu privire la voia Lui Dumnezeu, dar nu trebuie să te îndoiești de puterea Lui niciodată! Când și cum își va împlini făgăduința pentru tine, știe Dumnezeu. Nu putem vedea ce e este ascuns, dar putem să-i rămânem credincioși.
Nu-i așa că după rugăciuni aduse înaintea Lui, în care inima își ținea răsuflarea în timp ce zăbovea, ultimul răspuns pe care am fi vrut să-l auzim era Așteaptă!? Și Dumnezeu exact asta zicea: Așteaptă! Mai ai răbdare!
…și trec zilele și anotimpurile pe lângă tine și tu tot aștepți.
Și Avraam tot aștepta
Doar aștepți…?
…sau aștepți, crezând?
Răbdarea e importantă. Dumnezeu lucrează după orarul Lui, nu după al nostru. Așteptarea lucrează la răbdarea noastră, la maturizarea noastră și la disciplină. Cred că ceea ce Dumnezeu prelucrează în tine, în timp ce aștepți e mult mai important decât ce aștepți.
Cădem uneori în deznădejdi foarte adânci și inima începe să se îmbolnăvească. Ne retragem brusc de la activitățile care înainte ne plăceau, încetăm să mai vorbim cu Creatorul, ne plângem de milă și ne închidem inima pe undeva, departe de lume. Ne răzvrătim pe noi și pe Dumnezeu. Și nu mai așteptăm nimic. Problema nu e că nu primim ce așteptăm de atât de mult timp, problema e că nu știm cum să așteptăm.
De ce scriu acestea? Pentru ca mă uit la mine și uneori mă văd atât de slabă. Pentru că tot mai mulți oameni din jurul meu cad fără nădejde, cu promisiunile răpuse. Tot mai mulți oameni se îmbolnăvesc focalizându-și atenția asupra a ceea ce nu au.
Ce-ar fi să ne schimbăm puțin strategia?
În loc să privim la ceea ce nu avem, să privim plini de încredere la Dumnezeu! Ne mințim când credem că ceea ce așteptăm ne va aduce fericire și împlinire. Dacă Dumnezeu nu ne e îndeajuns acum, cum ne va fi îndeajuns când vom avea vreo dorință împlinită?!
În libertatea în care zicem că suntem, de fapt trăim prinși de o grămadă de lucruri care ne răpun în fiecare zi. E teribil să trăiești ca și când ai fi mort. Iar singura luptă care într-adevăr contează de aici, e lupta pentru suflet. Care sunt lucrurile în fața cărora devii vulnerabil ? Care sunt lucrurile care îți aduc frământare și deznădejde? Tu le cunoști foarte bine.
Ei bine, exact acolo diavolul va încerca sa lupte atât de mult, încât să cazi de oboseală, să cazi răpus și să încetezi să mai trăiești cu adevărat.
E timpul să te ridici, pentru că Dumnezeul în care ne-am pus nădejdea e în stare să ne întărească genunchii slăbănogiți. Dragă suflete, rămâi în ascultare de El. Rămâi în dragostea Lui Dumnezeu, iar El te va călăuzi! Ai voie să simți țărâna printre degete, să fi acolo jos, dar n-ai voie să stai prea mult și să te obișnuiești acolo! Cu cât vei sta jos, cu atât îți va fi mai greu să începi din nou să umbli.
Dumnezeu e în control! Crede!
In mâinile Lui ne punem viitorul.
El lucrează!
Daria Miron
