De ce este atât de greu să punem în practică dragostea lui Hristos cu cei care ne sunt atât de apropiați? Soțul tău, părintele, fratele sau chiar propriul copil. Se pare că ne este greu să iubim pe cei dragi inimii noastre. Odată, Maica Tereza a fost întrebată cum putem contribui cu toții la pacea în lume, iar aceasta a răspuns: „Du-te acasă și iubește-ți familia.
Uneori pare mai ușor să avem grijă de oamenii cărora le slujim, de prietenii îndepărtați sau de vecini decât să avem grijă de cei din casă. 1 Corinteni 13 este predicat adesea la nunti, dar câți dintre soți sau soții urmează cu adevărat aceste cuvinte?
Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă necuviincios, nu caută foloasele sale, nu se supără, nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, speră totul, suportă totul.
Trebuie să recunosc, uneori sunt ipocrită. Pot fi foarte drăguță și calmă cu vânzătorul de la magazin, dar acasă să ofer soțului meu cuvinte tăioase, țipând la el. E ușor să iubești pe cei care nu sunt atât de apropiați de tine. Nu trebuie să avem de-a face cu viețile lor frânte.
Nu ai nevoie de mult efort ca să fii răbdător cu cineva cu care te vezi o dată pe săptămână. Ai nevoie de puterea lui Dumnezeu, care transformă. Astfel, vei putea iubi persoana respectivă chiar și atunci când îi cunoști foarte bine imperfecțiunile și insecuritățile. De multe ori, lucrurile mărunte din viață ne pun piedici mari spre a iubi.
Inima mea iubește să țină socoteală de numărul greșelilor făcute de soțul meu. Amândurora ne place să ne certăm pe niște motive precum cine muncește cel mai mult sau cine este cel mai obosit. Punem propriile nevoi pe primul loc și imediat începem să ne atacăm atunci când egoismul ne este atins. Apoi vorbim despre pacea întregului pământ, problemele rasiale și biserica persecutată, de parcă motivele mai mari sunt mai importante decât cele cu care ne confruntam zilnic, în casă.
Pot să mă consider atât de bună, atât de rapidă să găsesc imperfecțiunile soțului meu. Da, este imperfect și frânt, exact ca mine. Soțul meu trebuie să mă iubească indiferent de cât de frântă sunt, asemenea cum și eu îl iubesc exact așa cum este. Aceasta se învață de-a lungul relației și se crește doar împreună spre mai sus.
A trăi izolat nu este o soluție bună. Nu este un model creștinesc. Hristos a venit pe pământ spre a avea o relație directă cu omul. El vrea o relație profundă, nu de suprafață. Vrea să ajungă în mijlocul haosului din inima noastră. El vede pe „adevăratul tu” în toate momentele tale enervante, păcătoase, iritante și totuși, te iubește atât de mult, cu o dragoste plină de răbdare și de bunătate.
Isus a venit pentru ca noi să fim reîntregiți. Dragostea lui Dumnezeu care transformă se învață de acasă. Abia atunci iubirea Sa poate fi revărsată în alții. Abia atunci au loc schimbările cu adevărat miraculoase.
Autor: KAITY
Sursa: She-Rises.net
Traducere: Maurizia Nicoară
