Hristos. El. Eu. Trei entități diferite, din care două trebuie să învețe să conviețuiască, să construiască împreună, să iubească și să se supună.
Dragostea este despre supunere și ascultare. E pentru prima dată când pot să mă uit la un bărbat, cu excepția tatălui meu, și să-l văd ca pe cineva în care am încredere că indiferent ce mi-ar cere, aș putea să fac fără greutate și alte întrebări, pentru că știu că-mi vrea binele. Mereu mi-a fost teamă de supunere și aveam impresia că e un jug prea greu și uneori nepotrivit pe care Dumnezeu ni-l dă.
Dar acum, când sunt înconjurată pe dinapoi și pe dinainte de dragostea lui Hristos care izvorăște din inima lui, a omului meu, mi s-a risipit toată teama. Asta pentru că e imposibil să nu acorzi respectul cuvenit unui om care îl are pe Hristos drept cap și vezi asta în toate acțiunile lui, de la cum i se umplu ochii de lacrimi când stă lângă tine până la cum îi sfătuiește pe alții să crească în ascultare de Cer.
Nu e ușor să te supui atunci când nu înțelegi că înainte de a fi un bărbat autoritatea ta, este Hristos. Că înainte de a da inima ta unui el pământesc trebuie să i-o dai acelui El ceresc. Și dacă nu știi asta, vei simți mereu că supunerea îți fură din identitate, că-ți îngrădește personalitatea, că nu mai știi cine ești. Când, de fapt, supunerea nu face altceva decât să te scoată la lumină, să-ți pună frumusețea la loc de cinste și omul de lângă tine să găsească în tine comori la care nu s-ar fi așteptat. Și astfel să îți arate cum să înflorești stând sub dragostea lui. Pentru că adevărata supunere, care nu ne frânge, e despre a sta sub dragostea celui care e îmbrăcat întâi în dragostea lui Hristos.
Dacă ascultă și se supun, își sfârșesc zilele în fericire și anii în bucurie.
Iov 36:11
Autor: Ramy Scurtu
Minunat articol Ramy! God bless you!