Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.
Isaia 43:19
De ce privești acum cu-amar,
Plângând de-atâta vreme?
Când Eu pun greului hotar,
Și-S veghetor în orice vreme?
De ce-n pustiu te simți uitat
Și-nchise porțile le vezi?
Oare vreodată te-am lăsat
Când ai ales necontenit să crezi?
Eu am s-aduc în cortul tău
Ploaia trezirii-n inimi secetoase,
Dar credincios rămâi mereu,
C-așa rupi lanțuri mari vrășmase!
Multă pace,
Diana Părăoan!
