Agitația dinaintea Sărbătorii – Flavius Avramescu

Și iată că a sosit luna decembrie, luna cadourilor, luna agitației covârșitoare. Probabil majoritatea oamenilor atunci când se gândesc la Crăciun sunt tentați să surprindă numai sărbătoarea, pregătirile, mâncarea, cadourile și colindele. Iar formarea aceastei poziții față de Sărbătoare e pe bună dreptate am putea spune, deoarece agitația de Sărbători a început să-i robotizeze oarecum pe oameni.

Dacă te uiți în jur și arunci o privire vei vedea cum oamenii aleargă dintr-o parte într-alta; sunt grăbiți să facă cât mai multe, să cumpere cât mai multe, pentru ca planurile lor să fie cât mai bine înfăptuite. Forfotă, claxoane, aglomerație, gospodine stresate cu meniuri speciale, toate acestea pentru o sărbătoare care se repetă în fiecare an și durează numai două zile. Pe fondul acestui zbucium, îi mai puteam observa și pe oamenii plini de entuziasm care țin evidența numărând zilele și orele până la sosirea Crăciunului.

Pornind de la aceste atitudini față de Sărbătoare, se poate observa că oamenii au început să se focuseze mai mult pe sărbătoare decât pe Sărbătorit. Ne interesează mai mult ca mâncărurile să fie cât mai bune, cadourile să fie cât mai frumoase – și nu spun că e un lucru rău – dar de fapt uităm de Cadoul care a dat sens acestei sărbători.

Atunci când e Crăciunul se reunesc familii, se răscolesc amintiri – imagini pe care nu le-ai putea descrie în cuvinte. Cu toate acestea uităm de ceea ce este cel mai important, și anume de Sărbătoritul acestei Sărbători. Ce folos are o sărbătoare dacă nu Îl are în centrul ei pe Sărbătorit? Cu ce ne alegem dacă ne sărbătorim pe noi înșine și nu Îl sărbătorim pe El, pe Isus? Aceeași rutină de ani de zile. Trecem prin aceleași etape. Știm ce mâncăm, ce cadouri facem și cui facem. Totul parcă se repetă an de an. Și mereu suntem la fel de entuziasmați și de doritori de a veni Crăciunul. Și încetul cu încetul pierdem esența Crăciunului, îl pierdem pe Isus.

Cred că ar trebui să facem un popas în mijlocul acestei agitații. Să ne tragem sufletul și să începem să ne îndreptăm privirea, mintea și inima către Sărbătorit. E Crăciun, e frumos, dar e datorită lui Isus Cristos. I se cuvine ca Lui să îi arătăm recunoștiința, nu unor aspecte trecătoare.

Spune Biblia că Isus este darul de la Dumnezeu pentru noi. Isus a venit în lume precum un dar pentru fiecare om, pentru a aduce mântuire fiecărui suflet. Nașterea Mântuitorului a dat sens acestei sărbători, pe care oamenii au numit-o Crăciun. Isus este Darul de la Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Ar trebui să te întrebi cui acorzi mai multă atenție în această sărbătoare? Îi acorzi lui Isus atenția cuvenită? Îi arăți recunoștiința pentru această sărbătoare? Sau tu te focusezi mai mult pe cadouri, pe mâncare și pe alte lucruri care nu fac altceva decât să te epuizeze și să-ți dea starea omului ostenit? Încearcă să nu ți se fure privirea de la Isus în acest Crăciun. Încearcă să faci totul pentru El în această sărbătoare. Încearcă să stai mai mult cu El.

Distribuie mai departe:


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.