DEVOȚIONAL ZILNIC | SĂPTĂMÂNA PATIMILOR – ANA-MARIA PUSTAN

Atât în blestemarea smochinului cât și în curățirea templului, Hristos dă dovadă de o mânie sfântă, justificată. El ne arată, în chip simbolic, rolul Lui de Judecător pentru cei care nu Îl acceptă ca Salvator.

Smochinul este adesea folosit în Vechiul Testament ca simbol pentru poporul Israel (Ieremia 8:13; Osea 9:10,16; Ioel 1:7). Deși nu era încă vremea roadelor, pomul ar fi trebuit să aibă fructe crude în proces de dezvoltare, însă Isus găsește în el doar frunze. Hristos îl blesteamă pentru nerodirea Lui.

Israel,poporul încăpățânat, Îl va răstigni în câteva zile, în ciuda primirii Lui în cântece de osanale ieri. Ei Îl vor respinge pe Isus ca Mesia și, din acest motiv, întreg poporul Israel va fi sub blestem. În mai puțin de 40 de ani, Titus și armata lui vor transforma templul în cenușă și până în 14 mai 1948 evreii nu vor mai avea o țară a lor.

Pe lângă implicațiile istorice, Isus ne dă o lecție prețioasă: judecata începe din propria ogradă. Dacă citim printre rânduri, blestemarea smochinului este și o chemare la integritate.

La fel este și curățarea templului. Privind la ce se întâmpla acolo, Isus observă cât de departe de viziunea Tatălui (Isaia 56) este templul din două motive:

1. Deși este evident că era nevoie de comercianți pentru procurarea animalelor pentru jertfă, Hristos condamnă faptul că ei au făcut din mijlocul închinării scopul lor. Prin strigătele și reclamele lor, în loc să faciliteze închinarea, ei o bruiau. Ei văd templul mai mult ca pe o șansă de a câștiga bani, decât ca pe minunata oportunitate de a se închina în prezența lui Dumnezeu.

2. Isus este împotriva segregării celor ce veneau la templu. Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu le poruncește separarea dintre preoți și restul poporului, iată că israeliții au considerat legea aceasta insuficientă și au adăugat alte categorii: preoții, bărbații evrei, femeile evreice (acces doar până în curtea femeilor) și neamurile (acces doar în curtea exterioară). Isus condamnă vehement această împărțire citând din Isaia “Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate neamurile”.

Hristos luptă pentru oportunitatea tututor de a sta în prezența transformatoare a lui Dumnezeu! Aceasta nu este toleranță, aceasta este dragoste. El însuși se va da ca jertfă ca toți oamenii să aibă acces liber la Tatăl indiferent de etnie, sex sau statut social.

Mă întreb cum îi primim astăzi pe cei diferiți față de noi în casa Domnului. Segregăm și noi prin atitudine pe cei care nu ne seamănă? Vă chem să medităm la acest lucru și să răspundem la întrebarea: L-am îmbrățișat pe străin? Pe acel necunoscut care a călcat pentru prima dată pragul bisericii tale, l-ai întrebat de sănătate?

Ana-Maria Pustan

Devoționalul face parte dintr-o serie realizată de Ana-Maria Pustan și Eva Postolache pe Instagram. În fiecare zi revenim cu devoționalul scris de ele. Le puteți urmări și pe conturile lor personale de Instagram: Eva (click aici) și Ana (click aici).

Distribuie mai departe:


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.