Fiecare dintre noi a pierdut la un moment dat ceva, material sau spiritual. Probabil că niciunul dintre noi nu a experimentat asemenea pierderi ca şi Iov, dar pentru mulţi au existat momente în care ne-am simţit ca şi cum am fi pierdut totul. Poate am simțit că zidul dintre noi şi Dumnezeu e mult prea gros şi am ales să ne îndepărtăm şi mai mult de El. Și-am rămas goi… Ne-am simţit abandonaţi, la capătul puterilor şi am refuzat să mai credem în Dumnezeul minunilor.
Când Iov a hotărât să lase toată suferinţa în urmă şi să privească spre Cel Atotputernic, a primit mai multe binecuvântări decât avusese înainte. Poate că starea în care ne aflăm nu ne lasă să vedem dincolo de momentul prezent. Dar pentru a putea vedea ceva trebuie mai întâi să credem. Să credem că El nu se schimbă şi că El încă lucrează prin minuni în vieţile noastre.
Când Domnul Isus era cu ucenicii pe mare şi corabia în care se aflau a început să fie clătinată de furtună, ucenicii au intrat în panică şi au crezut că viaţa lor se va sfârşi în acea zi, deşi Îl aveau alături pe Stăpânul Vieţii. La fel ca ucenicii, când ne simţim în mijlocul furtunii, incapabili să controlăm puterea valurilor care lovesc în barca noastră, uităm adesea că am plecat la drum cu cel mai iscusit cârmaci. Uităm că mai presus de orice putere a lumii e puterea lui Dumnezeu, putere împotriva căreia nimeni şi nimic nu poate sta.
De multe ori viaţa noastră pare a fi o furtună. Suntem poate zdruncinaţi de valuri şi cu greu reuşim să ne ţinem măcar capul la suprafaţă. Indiferent cât de imposibilă ni se pare situaţia în care ne aflăm, suntem chemaţi să privim la Cel pentru care totul e posibil.
Şi să privim, dar nu oricum, ci liniştiţi, deplin încredinţaţi că ceea ce El a promis înfăptuieşte în viaţa copiilor Săi. Să nu lăsăm dezamăgirea şi deznădejdea să îşi facă loc în inimile noastre! Răbdători, să purtăm crucea până la sfârşit! Dumnezeul care e de partea noastră e un Dumnezeu al minunilor!
Larisa Paliuc
