Tu, om frumos, ce adânc înrădăcinat ai rămas în lacrimile ce au curs odată – în suferința ce nicicând nu a mai plecat. În iubirea de o vară și în străfulgerarea unui fior! Oh, tu om cu neliniști, cu frânturi și cu ochii triști – zâmbetul tău cui îi aparține? Pe cine ai lăsat să plece cu zâmbetul tău? Inima ta cui a refuzat să răspundă?! Și zidul tău, plin de umbre, cu cine îl vei dărâma?!
Un gând m-a trimis să scriu pe aceasta coală. O inimă ce astăzi radiază de fericire, o dragoste izvorâtă din veșnicii mă îndeamnă astăzi să îți spun: „Iubit om cu chip senin, El te iubește din veșnicii!”.
El se bucură cu tine și zâmbește cu tine. El îți numără fiecare lacrimă și îndurarea Lui ține pentru totdeauna. Dragostea Lui pentru un om ca tine a fost arătată pe Golgota. Cel ce domnește peste Împărăția Cerurilor, Cel ce este divin și vine din veșnicii, Cel ce este Print al Păcii, Dumnezeu tare, minunat, a murit pe Cruce ca tu, lumina ochilor Lui (căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui) să poți avea părtășie cu Dumnezeu. Să poți avea o relație de dragoste cu El.
Domnul poate face lucruri minunate pentru tine, lucruri pe care ochii tăi nu le-au văzut, urechea ta nu le-a auzit și la inima ta nu s-au suit. El preschimbă suferința în binecuvântare și mâna Lui vindecă și astăzi. El nu va înceta niciodată să te poarte pe brate, nu va înceta niciodată să te iubească. Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc. (Isaia 46:4 )
Tu ești copilul Lui mult prea iubit ca El să plece. Ești mult prea prețios pentru El ca să nu te mai țină în mâna Sa. Toate binecuvântările care sunt și care vor veni sunt doar și fiindcă El te iubește. Și El este Lumina lumii!
Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim
este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric – 1 Ioan 1:3
Diana Pop
