Unul dintre cele mai mari evenimente istorice care a lăsat o amprentă veșnică asupra omenirii se comemorează în această săptămână. Nu doar atât, ci fiecare detaliu care a fost plănuit de Dumnezeu din veșnice s-a împlinit în acele clipe.
Cred că deja știi foarte bine despre ce este vorba: Săptămâna Mare a Patimilor. Până la urmă această săptămână sau aceste zile care urmează nu ar fi avut nici o semnificație pentru noi dacă ceva de neuitat nu s-ar fi întâmplat. Problema cea mai mare nu este că uităm, pentru că toate posturile de televiziune vorbesc despre asta și chiar calendarele nostre marchează aceste zile. Este o sărbătoare internațională, zile pe care nu le uităm, deoarece atunci ne mai bucurăm și noi de puțină odihnă și liniște fără muncă.
Însă îmi este tare teamă să nu fie totul doar un obicei și să fi uitat care este esența tuturor lucrurilor. Poate ai impresia că păcatul este cea mai mare problemă pentru oamenii din biserică, însă cred că forma, obișnuința și tradiția sunt o problemă la fel de mare ca și păcatul. De ce spun asta? S-ar prea putea să luăm lucrurile cu ușurință, lucruri de felul: moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos; lucruri pentru care unii oameni au plătit cu prețul vieții; lucruri pe care alții le-au trăit cu adevărat și le-au simțit în inimile lor ca fiind reale, iar acestea pentru noi pot ajunge să fie doar ceva obișnuit.
Poate acest mesaj al morții și al învierii lui Isus a ajuns să te suprasatureze și de cele mai multe ori lucrul acesta se întâmplă fără să conștientizezi. Însă, astăzi vreau să te încurajez să te analizezi și să observi dacă realitatea acestor lucruri mai este vie în inima ta. Sau poate că această conștientizare a murit și odată cu moartea ei, s-a stins și dragostea ta pentru Cristos.
Fii sincer vis a vis de tine și dacă recunoști că ai intrat într-o monotonie din punct de vedere spiritual, cere-I Domnului să te ierte și revino la dragostea dintâi!
Beni Rusu
