Pieton printre mașinile de curse
Observ tot mai mult că lumea aleargă într-o parte și-n alta pentru a-și face un rost pe acest pământ uitând că la final, de aici, se va ridica doar fumul și va rămâne doar cenușa. Grabă prin trafic, grabă prin instituții, puhoi de oameni care aleargă și nu găsesc rezolvare nici la judecătorie, nici la finanțe, nici la firmele de curierat etc. Totu-i goană după vânt!
De curând am văzut o imagine care arăta două uși. Pe una scria „Biserică”, iar pe cealaltă scria „Dumnezeu”. În fața celei pe care scria biserică erau o grămadă de oameni, iar la cea pe care scria Dumnezeu erau 2-3. Această imagine arăta o realitate a vremurilor noastre. Ne punem nădejdea în om. Uităm să ne clădim mai mult relația pe care o avem cu Dumnezeu și nu-L lăsăm pe El să crească în noi, micindu-ne eul nostru tot mai mult.
Pe Dumnezeu nu-L găsești dacă Îl cauți doar de Paști și de Crăciun, uitându-L până la următoarea sărbătoare. Să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor și toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra! O motivație mai directă pentru a merge înainte și pentru a aprinde în inima noastră dorința de cer nu cred că este.
Sincer… prefer să fiu un pieton care să merg încet, dar sigur spre Hristos, decât să urc într-o mașină de curse care va circula cu multă râvnă spre focul iadului.
