Uităm atât de ușor – Debora Groza

„Ce este omul ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el?”
(Iov 7:17)


Privim adesea în jur și vedem atâta durere, tristețe, descurajare și teamă… Căutăm cu disperare fericirea și împlinirea inimii, fiind gata să jertfim oricât pentru ea. Renunțăm atât de ușor la valori, la principii – la Absolut.

Alergăm după lucruri pieritoare, uitând că fericirea vine din lucrurile mici și că frumusețea vine din interior. Renunțăm atât de ușor la a mai fi oameni, la a trăi frumos, caracterizați de integritate. Și toate acestea le facem de dragul unui renume sau a unei plăceri care nu durează decât o clipă sau poate de dragul unei poziții sociale. Ne legăm atât de strâns de deșertăciune, încât uităm cât suntem de trecători – întreaga osteneală a anilor se va pierde într-o clipă…

Uităm că plecând de aici, singurele care vor mai vorbi despre noi, sunt faptele noastre. Astfel, trebuie să știm că bogăția cea mai mare pe care o putem lăsa în urma noastră, nu se măsoară în bani, ci în valorile pe care le-am lăsat, în principiile după care am trăit… Uităm atât de ușor că noi am fost chemați la a dobândi imaginea unui exemplu demn de urmat și că zadarnic încercăm să conducem alți pași pe cărarea dreaptă dacă pașii noștri bătătoresc drum prin pustiu…

Uităm că noi nu am fost destinați acestui pământ, ci suntem chemați să fim moștenitori ai Cerului. Uităm că nimic de pe pământul acesta nu ne aparține și că vom pleca de aici la fel de săraci și de goi, precum am venit…

Uităm că în pieptul nostru a fost pus dorul arzând după veșnicie, după Cer… Uităm că peste toate există un Creator care este și care rămâne Suveran și că nimic nu Îl poate limita… Uităm de forța credinței, acea încredere neclintită și ne lăsăm atât de ușor pradă deznădejdii, a fricii și a disprerării…

Uităm că suntem iubiți și că Cineva, pentru noi, a dat deja totul. Uităm că nu suntem decât o suflare și un abur care se ridică puțin – apoi piere. Uităm atât de ușor, dar Dumnezeu nu ne uită…

Debora Groza

Distribuie mai departe:


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.