Devotional

Devoțional zilnic | Săptămâna Patimilor – Eva Postolache

„…a văzut-o și a plâns pentru ea pentru că n-a cunoscut vremea când a fost cercetată.”

Găsim trei locuri în Biblie care Îl surprind pe Isus plângând și toate trei s-au întâmplat în ultima parte a vieții Sale pe pământ.
– fiind în doliu, la mormântul prietenului Său, Lazăr
– când privește Ierusalimul de pe Muntele Măslinilor
– în Grădina Ghetsimani, în rugăciune cu Tatăl Său, înainte să fie prins.

De multe ori lacrimile lui Isus sunt folosite ca argument în defavoarea suveranității lui Isus. „Isus plangea de tristețe pentru ca planul Său cu poporul Israel nu a funcționat. El s-ar bucura dacă israeliții s-ar întoarce, dar poporul Lui de fapt Îl respinge și Îl va da la moarte.“ Dacă privim însă mai îndeaproape vedem că acest argument nu este valid. Isus ar fi putut să facă pietrele să Îl laude în locul oamenilor. Cu siguranță, ar fi putut face la fel și cu inimile împietrite ale evreilor. Faptul că poporul Îl va respinge și Îl va omorî nu arată eșecul planului lui Dumnezeu, ci tocmai împlinirea acestuia.

Sunt multe profeții glorioase despre Ierusalim. Este un loc plin de frumusețe, un simbol al prezenței și al măreției lui Dumnezeu. Și totuși, astăzi, Isus îl privește și plânge. Plânge pentru că, nici măcar în această zi, nu a cunoscut lucrurile care puteau să-i dea pacea.

Privind acest cadru, John Piper îl recunoaște pe Isus fiind suveran chiar și în durere și totodată îndurerat în suveranitatea Lui. Lacrimile lui Isus sunt lacrimi de îndurare suverană. Imaginea unui Dumnezeu, care este atotputernic, dar care suferă pentru creația Sa este cea mai de neînțeles imagine a dragostei.

Descoperă-L și tu astăzi pe Isus, în toată măreția divinității Sale care se manifestă printr-o milă autentică în timp ce plânge pentru om.

Eva Postolache

Devoționalul face parte dintr-o serie realizată de Ana-Maria Pustan și Eva Postolache pe Instagram. În fiecare zi revenim cu devoționalul scris de ele. Le puteți urmări și pe conturile lor personale de Instagram: Eva (click aici) și Ana (click aici).

Distribuie mai departe:


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.