Dacă România ar fi o persoană, i-aș da niște mesaje de încurajare pe Facebook sau m-aș întâlni cu ea la un ceai. Totul doar pentru a o încuraja deoarece este destul de lovită și uitată de cei care locuiesc între granițele ei. Dar cum ea nu este o persoană, voi scrie câteva rânduri pentru cei care-și coboară standardele în această vreme. Popor viteaz cândva, astăzi acceptând orice, doar să pară a fi la modă.
Îmi pare rău pentru România… Îmi pare rău că în acest weekend centrul, terasele, băncile și parcurile erau pline, iar secțiile de votare au fost goale. Îmi pare rău că țara e frumoasă, dar curentele din Vest ne atacă și cetățenii stau atât de nepăsători…
Îmi pare rău… îmi pare rău și îmi vine a plânge pentru că se pare că prețul existenței omului se pune doar pe importanța trăirii momentului sau a clipei, iar de viitor nu mai are cine a se ocupa. Cine mai deschide drumuri pentru generațiile care vin? Își zic unii: Să ne veselim și să trăim pentru astăzi! neștiind ceea ce va fi mâine.
Îmi pare rău că atât cât ține de noi nu putem face și după vom da iarăși vina pe Dumnezeu. Doar tot timpul El e de vină pentru toate, uitând că alegerile în viață ni le facem singuri. Oricâte șanse avem din partea Lui, alegerea tot noi o facem și se pare că suntem obișnuiți să alegem greșit sau să stăm în nepăsare.
România, știi ceva?! Ceea ce spunea Dumnezeu prin Ieremia ți se potrivește azi și anume: „Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului!” – ia acest îndemn și transmite-l poporului care te locuiește!
Totuși, în tot răul mai este și un bine. Există speranță!
Îmi pare bine! Îmi pare bine că atât cât ține de noi, vom încerca să aducem o schimbare sau măcar să ținem în picioare standardele pe care Dumnezeu ni le-a încredințat.
Îmi pare bine că mai am speranța unei lumini peste bezna care se așterne, așa cum am nădejdea că ziua următoare Dumnezeu îmi va oferi un nou răsărit de soare.
Și îmi mai pare bine de un lucru. Mă bucură faptul că Dumnezeu nu se va schimba și va rămâne credincios celor ce se încred în El! Da, am această nădejde pentru că oricât de mâhnit am fost în zilele acestea, ba chiar dezamăgit de mulți care îmi spuneau că-mi sunt frați prin jertfa lui Hristos (bătându-se în piept cu acest lucru teoretic, dar negându-L prin faptă) am știut că promisiunile lui Dumnezeu rămân în picioare.
Prieten drag, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu. De ce aș fi dezamăgit de ceea ce este în jurul meu când El îmi spune că 10.000 de-ar cădea la dreapta mea eu voi fi păzit? De ce aș sta tot cu o falcă în cer și una în pământ pentru că văd prezentul în ce stadiu se află?! România, atât viitorul tău, cât și nădejdea le vei primi din partea lui Dumnezeu!
„Doamne iartă-i, că nu ştiu ce fac.”
Mergem înainte, luptăm mai mult şi Îl aşteptăm, căci toate acestea ne spun că El e la uşă.
Domnul vine!
Cred ca Romania avea nevoie de acest mesaj de incurajare. Fie ca Dumnezeu sa pazeasca aceasta tara si sa ne ajute sa trecem biruitori prin vremurile care ne stau inainte. Si tu, fii binecuvantat de Tatal Ceresc!