Toma, ucenicul lui Isus, nu a crezut până nu a văzut. Mântuitorul a spus că e mai ferice de noi cei ce n-am văzut, dar totuși am crezut. Asta nu înseamnă să credem fără a nu cerceta. Ba dimpotrivă, Toma a vrut să cerceteze dacă ceea ce susțineau prietenii lui este adevărat sau este doar o închipuire bazată pe dorința de a risipi dezamăgirea cruntă pe care o trăiseră.
Toma a avut îndoielile lui, dar nu le-a interiorizat pavându-și calea spre autodistrugere, ci le-a expus înaintea celorlalți ucenici, fiind onest atât cu el însuși, cât și cu cei cu care împărțise totul în ultimii trei ani.
Fiecare dintre noi va trece la un moment dat printr-un sezon al îndoielii. Și chiar dacă nu vei auzi spunându-se asta în biserică, totuși să știi că nu e anormal să te confrunți cu îndoiala. Calea înspre Adevăr pornește cu adresarea îndoielilor. Fii deschis, onest și declară-ți șovăiala cu voce tare. Doar atunci vei putea exclama strigătul ucenicului autentic: Domnul meu și Dumnezeul meu!
Biserica trebuie să devină locul unde oamenii să își scoată la lumină îndoielile. Biserica trebuie să fie locul unde oamenii găsesc răspunsuri la frământările lor. Biserica trebuie să fie locul de întâlnire cu Adevărul întrupat.
Andrei Gălățanu
